Te declari invins, ca nu intotdeauna desteptul cedeaza. Si te retragi. Si peste o vreme, treaba se repeta. In alt decor. Deja, prietenii tai au regresat in “haita ta”, uitand ea ca intr-o vreme vai ce ne mai distram si ce bine ne distram cu “adevaraciunile tale de prieteni”. Si deja nu mai e nici o surpriza cand din nou apare la masa ta maraind si scuipand venin. De ce? Ca te-ai uitat, nu te-ai uitat, ai zis, nu ai zis, ai aratat, nu ai aratat, in general, ca existi. N-are importanta. Incerci sa te gandesti... oare e vorba de ceva... hmm, patologic? Dar daca vrea sa se impace? Dar nu, poate vrea doar sa fie in centrul atentiei tale, cine stie? Dar de ce nu poate fi, intr-o forma nice? Ar considera oare c-o iei de proasta? Dar daca ai incerca sa schimbi trei vorbe, s-o rezolva ceva? Si-n pana mea, deja nu mai stii ce trebuie facut. Ceva e clar: nu ti-a iesit din viata... nu-ti va iesi. Mai tarziu, ajungi la mai grele. Te suna sa te ameninte sa n-o mai amintesti niciodata in vreo discutie de-a ta acum sau vreodata de acum incolo.
Iti scrie despre cat de jignita s-a simtit de tine si haita / acolitii / nenorocitii tai de prieteni si cum stie ea ca-i vrei raul, ca n-o lasi sa castige vreun premiu la vreun concurs mai neinteresant decat o ploaie in noiembrie. Iti trimite prietene/cunostinte pe cap care te iau parinteste si prieteneste la unspe metri ca tu ai gresit nu se stie unde exact si cum, dar esti un ipocrit care a gresit. Incepi sa te simti bizar. Dar nu, tot nu se termina, te trezesti ca esti admonestat, ca sa zicem ca o cheama diana si strada dianei din spatele pietii rosetti devine o posibila aluzie. Bine, ideea e ca trebuie si putina diversificare, ba o da in plans, ba o da in injuraturi, ba o da in ultimatumuri, ba-ti apare in fata rece si rea precum craiasa zapezilor, ba te ameninta cu politia, ba ca te ameninta cu prietenii ei, eventual de alta nationalitate. Ba iar te suna, ba rade de barbatia ta, ba te ameninta, ba pica in suferinte aprige. Ba n-o lasi in pace si o hartuiesti. De fapt, asta cu hartuiala devine cam leit-motiv. Si cu ipocrizia. Si cu tovarasii tai. Cu toate ca... forget it, uneori ajungi sa ii dai dreptate, cu toate ca e fix invers.
Trebuie sa te muti pe inelul lui Saturn, dar nu poti trai foarte mult linistit, cine stie cu ce misiune spatiala apare “din intamplare” si acolo. Cum se scapa din asa ceva, o sa fie poate intrebarea unora... Pai nu stiu, fiind femei, la un sut in tampla si un pumn, nu m-am dedat, desi sincer sa fiu, luasem in calcul asa ceva. Cu vorba buna, e exclus. Cel putin in cazurile intalnite de mine. Atunci? Atunci, simpla aparitie a unor noi victime, reprezinta cea mai buna solutie. Un rasuflat usurat (desi atentie, poate recidiva uneori, in forme si mai acute) si un gand pios pentru nefericiti. Totusi, care e scopul acestui post? Bai, unul destul de nefericit. Pana de curand credeam ca-i vorba de o treaba exclusiv feminina. Mai nou, am mari indoieli. Bine, nici n-am facut investigatii tip “stabilire efectiva de sex”, ca mi se pare mai important sa fie investigat capul. Dar oricum, anumite chestii solide incep sa se clatine. In episdodul urmator care sunt sigur ca va veni la cerere voi spune si care-s alea si unde se clatina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu