Am fost pe Valea Bargaului, am innoptat la Sangeorz Bai si-am baut cea mai buna palinca din zona la un motel de nota 10. Mi-am terminat vacanta in acordul batailor de ceas din Turnul Cetatii Sighisoarei si-am baut cafeaua undeva pe drumul spre Predeal. Am condus in ritm de Maria Nazionale, Edvin Marton, Leonard Cohen sau Chris Spheeris. Am ajuns in Bucuresti la o nu stiu care ora din noapte si-am fost multumita ca mi-a priit vacanta, ca mai urma o repriza in satul Tibucani din judetul Neamt, dar prin septembrie. Am ajuns acolo si-am petrecut o saptamana de vis prin livada cu meri, prin padurea din apropiere. Am cules niste plante medicinale despre care doar auzisem, am mancat mere pe saturate si-am mers cu acea telegondola din Piatra Neamt. Stiam ca am rau de inaltime, dar speram sa-mi fi revenit sau macar sa se fi atenuat. Nu a fost sa fie si mai aveam putin si saream de acolo. Deasupra orasului mi s-a parut cel mai greu. Sa mai spun ca batea vantul si ca aveam senzatia ca suntem intr-un carusel? Faptul ca nu simteam pamantul sub picioare facea din mine un om cu handicap. N-am stiut ca am aceasta frica pana la varsta de... multi ani. Asa s-a petrecut vacanta mea. In doua parti: una in iulie, alta in septembrie. Sunt un om norocos. Si sunt asa de putine situatiile in care recunosc... Septembrie - Tibucani, Piatra Neamt. Ce-mi place!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu