Marele Sef, care s-a autosesizat, a pornit ca o cometa inspre casa zgripturoaicei. Odata ajuns, n-a stat pe ganduri nici macar o secunda. Dintr-o miscare abila a baghetei lui unice in lume, babeta a aterizat direct peste carbunii incinsi din propriul cuptor. Si-acolo a ramas. Disparitia ei a spart vraja, iar Harap Alb, trezit ca dintr-un vis grotesc, a incalecat armasarul ce-l asteptase plin de speranta in tot acest rastimp si a pornit in galop nebun inspre cea pe care o iubea cu adevarat. A zarit-o pe Alba ca Zapada in aceeasi poienita. Statea trista si incercanata pe marginea unui parau care curgea rapid si zgomotos. Printesa inimii mele, am fost vrajit, iarta-ma! Te rog sa ma insotesti la palat! i-a spus Harap Alb frumoasei incremenite de mirarea de-al vedea in fata ei. Bine, vin, dar sa nu se repete. M-a durut sufletul. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea! Nu-i asa ca-i altceva! na ca am facut si o rima asa pe final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu